Dictionarul greselilor de limba isi pastreaza neatins dinamismul axiologic al mesajului initial. Aceste exemplare meditatii despre aspecte importante ale limbii romane se ofera cititorului de azi cu aceeasi proaspata si inteleapta deschidere spre dialog, specifica academicianului Al. Graur. Nici una dintre aceste lucrari nu-si propune sa aiba, cum afirma autorul, caracter explicit normativ - dar, prin fascinatia pe care o exercita orice asemenea incursiune savant-filologica in lumea cuvantului, toate trei sporesc in randurile cititorilor reflexivitatea si respectul vigilent pentru limba.
Prin dimensiunile sale reduse, Dictionarul greselilor de limba nu a putut desigur cuprinde toate fluctuatiile variantelor puse in discutie. Cititorul de azi va avea posibilitatea sa completeze, din proprie experienta, multe dintre aspectele semnalate. Va putea adauga bunaoara rostirile - pe cat de incorecte, pe atat de viabile din pacate -, nementionate de autor, ale unor cuvinte ca examen, exact, a executa (pronuntate, tot mai agresiv, ecsamen, ecsact, a ecsecuta).
Sunt, in schimb, semnalate in Dictionar pronuntari gresite de trista faima in epoca in care a scris acad. Al. Graur: esperenta, ezact, ezamen/esamen, a ezista, a ezecuta, ezercitiu, a esprima, tutulor. Mentionarea insasi a acestora in lucrari tiparite inainte de 1989 poate fi socotita un act de curaj.